Intre agonia realitatii si dulcele virtual

E tarziu. Am realizat ca nu am nimic de baut in casa si iar se efectueaza reparatii la reteaua de apa. E clar. Trebuie sa ies sa cumpar ceva de la non-stop-ul de la colt. Nici nu stiu exact ce vreau sa beau, dar probabil am sa ajung inapoi acasa cu o votca ieftina si 2 litri de Pepsi twist. In ultima vreme asta e otrava mea de zi cu zi. 

Gasesc ca licorile astea amestecate merg perfect cu aceste jocuri cu masini de care nu pot sa ma dezlipesc inca din prima zi in care am cumparat nenorocirea asta de consola. Viata mea sociala s-a redus de atunci la contactarea online a prietenilor mei care vin de la munca, in general cam la aceeasi ora ca mine pentru a-i convinge sa concuram impreuna pe strazile periculoase din jocurile astea. Fie ca e vorba de vreun Need for Speed sau Grand Theft Auto sau pur si simplu jucam Words with Friends, serile, noptile si zilele libere trec cam toate la fel. Cui ii pasa in definititv? Prietene? Avem si d-alea. Foarte intelegatoare, bineinteles, altfel nu ar rezista unor copii batrani ca noi care joaca jocuri cu masini si pac pac toata ziua si toata noaptea. Imi tot vine in cap imaginea aia cu tipa care sta goala in bratele prietenului ei iar el se uita peste umarul ei cu joystick-ul in mana la ecranul televizorului ca nu cumva sa isi piarda viata inainte sa termine nivelul. Realitatea e ca isi cam pierde viata incercand sa nu si-o piarda virtual, si in loc sa termine nivelul la jocuri cu masini, ar fi mai bine daca ''ar avea grija'' de prietena lui, inainte sa caute pe altcineva care sa se ocupe de problema asta.....cu femeile nu prea e de joaca. Unele femei sunt numai pentru joaca. Nu zic ca sunt jucatoare, nu. Ele doar cred ca sunt jucatoare in timp ce sunt jucate. Unele femei joaca numai pentru bani. Dar de ce scriu despre femei? 

Era vorba de jocuri aici.....si mi-e tare sete. Mi-e sete iubito. Da, normal ca de tine. Da si de niste votca cu Pepsi twist. Te duci sa iei tu? Ca parca nu mai aveai tigari si daca tot trebuie sa iesi...