Cand eroul Perseu a retezat capul Meduzei, din sangele izbucnit din trunchiul celei mai mici dintre Gorgone s-a ivit calul Inaripat Pegas, care a zburat in Olimp, devenind slujitor al lui Zeus. Cu ajutorul Atenei, a fost imblanzit de viteazul Bellerofon, fiul lui Poseidon, pe care l-a ajutat sa ucida monstrul cu trei capete, Himera. Insa, cand indraznetul a vrut sa zboare in cer, intr-un moment de revolta pentru nedreptatile suferite din partea zeilor, 1-a aruncat din sa. Intr-una din peregrinarile sale, la porunca lui Posedon, Pegas loveste cu copita intr-o stanca de pe muntele Helikon al Muzelor (carora Zeus 1-a daruit). Din acel loc a tasnit izvorul Hipponkrene (izvorul a carui apa genereaza inspiratia poetilor sau cel putin asa se spune). La moartea minunatului Pegas, Zeus avea sa-1 consacre pe cer sub forrna unei constelatii.
"Aripile lui Pegas" poarta semnificatia generoasa a imaginaiei si inspiratiei pentru visatori. A calatori pe "aripile lui Pegas" inseamna a trai starea de gratie a creatiei pornite din gandul inaripat. Cu siguranta cu totii avem momente in care ne simtim chiar pe aripile lui Pegas si zburam tot mai sus. Eu de cateva saptamani nu ma mai dau jos de pe pegas. Chiar daca este si acea bicicleta care poarta acelasi nume, probabil cu subintelesul de fantezie, caci la vremea ei a fost destul de iubita si inca mai este in prezent, revenind la viata parca din ascunzisurile cele mai sacre, Pegas ramane izvorul creatiei si al unei stari depline, de exaltare, de apropiere de pantecul divin al absolutului.