In weekend mi-am facut timp, in sfarsit, sa ma pun si eu la un film. Nu stiu de ce nu-mi iesea nicicum sa stau sa ma uit si eu la u film, cred ca nu mai vazusem unul de vreo doua luni, de aceea, mi-am rezervat o seara anume pentru asta. Eu am un obicei poate putin ciudat. Imi place uneori sa stau pur si simplu si sa ma uit la trailer-uri ale filmelor care urmeaza sa apara sau care deja pot fi vizionate. Pot sa-mi petrec asa ore intregi pe Facebook, unde am deja si o colectie intreaga de filme pe care mi le-am propus sa le vad.
Filmul din weekend a fost unul lejer, dar si profund in acelasi timo. “An education” este o productie de Lone Scherfig si o are in rol principal pe o actrita foarte talentata – Carey Mulligan. Acesta este un film la fel de bun pentru adolescente, dar si pentru parinti.Nu, nu vreau sa va formati concluzii pripite din aceste categorii principale pe care le-am numit. Filmul, fara indoiala, este unul cu un mesaj puternic si cu o poveste interesanta, pe care l-ar aprecia oricine.
Povestea filmului este urmatoarea: totul se petrece cam prin anii 1960, in suburbiile Londrei, ea este o eleva exemplara, care invata foarte bine si se gandeste sa mearga in Oxford, in acelasi timp, parintii ei, in special tata, sunt foarte restrictionisti, chiar exagerat de restrictionisti. Ea este o fata foarte inteligenta si interesanta, insa o preseaza foarte mult grija exagerata a parintilor. Absolut intamplator, intr-o zi il intalneste pe el, un barbat de peste 30 de ani, mult mai bogat, care se ofera sa o duca acasa intr-o zi ploioasa. Totul se incepe atat de spontan, el ii cunoaste parintii, ii convinge sa o lase sa iasa cu el, acestia, fiind uimiti de abordarea lui si de bani, o lasa. Astfel, incepe o poveste interesanta si atat de profunda pentru ea, care, practica, inca nu cunoaste lumea. Ea incepe sa se opuna sistemului de invatamant, dar intr-un mod inteligent, desigur, nu isi mai doreste la fel de mult sa mearga in Oxford sa-si continue studiile. El chiar o cere de sotie si, practic, parintii ei o lasa sa se casatoreasca. Totul este frumos, pana in momentul in care, in drum spre un restaurant la care ieseau impreuna cu parintii ei, ea descopera in masina lui niste scrisori trimise pe adresa de la casa lui, trimise pe numele lui si al sotiei lui. Astfel, ea isi da seama ca el este deja casatorit. Are un soc de nedescris, toate incep sa se intoarca pe dos si ea nu mai stie ce sa faca. Ce se va intampla mai departe? Va renunta el la sotia lui actuala pentru ea?
Ce sa faca ea?
Va recomand sa vedeti filmul pentru a primi raspuns la intrebarile de mai sus, dar si la multe altele. Filmul este unul destul de interesant, este construit intr-un mod inteligent. Chiar daca tema pare una destul de banala, veti vedea ca intregul décor si jocul actorilor este unul de exceptie. Mai ales ca totul se petrece intr-o epoca care mie, personal, imi place foarte mult – anii 1960- o alta cultura, un alt fel de a gandi al oamenilor. Iar actorii chiar sunt exceptionali. Actrita principala, Carey Mulligam a primit premiul BAFTA pentru cea mai buna actrita in rol principal.
Iar mesajul filmului este unul care, intr-adevar, iti da de gandit. Veti avea ocazia nu doar sa analizati modul de gandire atat de eronat al parintilor eroinei pricipale, dar sa va dati seama ca si astazi s-au pastrat inca unele ramasite din acea gandire. Filmul este plin de replici interesante, inteligente si profunde. Vi-l recomand cu caldura.