Nevoi esentiale versus nevoi alimentate de societate

Ai citit Studiul China? Daca nu, ar fi bine sa cauti aceasta metoda revolutionara si sa o aplici, daca problema ta o reprezinta kilogramele in plus pe care  nu stii cum le-ai acumulat. Corpul nostru nu a avut timp sa se adapteze mediului de viata in care traim. In foarte scurt timp, societatea umana a evoluat din punctul de vedere al productiei produselor alimentare si am sarit ca specie de la nevoia de a manca la ideea de a manca. De foarte multe ori ne e pofta, nu foame si de fiecare data cand mancam fara sa ne fie foame, mai depunem niste celule de grasime, pe ici, pe colo.

Am inteles acum ceva vreme ca oamenii au devenit asa de preocupati sa se inconjoare de chestii pe care le vor, in loc sa se gandeasca la ce au nevoie, incat societatea umana a devenit profund schimbata. Traim intr-o lume in care ne sunt induse anumite nevoi ce nu ne sunt neaparat necesare pentru ca nu intra in categoria nevoilor de baza si totusi ne lasam influentati si suntem prinsi in capcana. Pai, altfel, ce s-ar alege din societatea de consum daca pur si simplu ne-am opri din a consuma? Oamenii prefera sa plateasca de cateva ori pretul unui produs, cumparandu-l in rate, decat sa economiseasca si sa cumpere cu banii jos ceea ce le este necesar. Asa se intampla ca oamenii cumpara in rate laptopuri, masini, telefoane, tablete, etc si ajung sa isi neglijeze dieta, pentru ca mananca ceea ce este mai ieftin, ceea ce este la oferta. Asa ajung sa cumpere exact genul de mancare care, pe termen lung, te face sa platesti si mai mult decat daca ai fii fost mai atent, pe servicii medicale, atunci cand organismul incepe sa scartaie. Recomand Studiul China tuturor celor care vor sa invete despre nutritie sau pur si simplu simt ca au nevoie de o schimbare in viata lor.

Macaua extraterestra

Astazi vreau sa va propun o pierdere a timpului ceva mai indedita. Sunt sigura ca toti sunteti familiari jocului de carti macaua pe puncte, ocazional cu pedepse. Ceea ce vreau sa aduc nou in acest joc este, de fapt, includerea si mai multor pedepse. Sa luam exemplul unui joc la care participa 8 persoane. Jocul, se desfasoara in conditii normale, fara nicio exceptie. Partea inovativa, abia acum incepe. De regula, cine castiga, adica iese ultimul, are posibilitatea sa ii dea pedeapsa celui care a iesit primul. In jocul meu, regulile se schimba putin. Asadar, in jocul de 8 persoane, se va face un clasament. Astfel, numarul 8 ii da pedeapsa numarului 7, numarul 7 ii va da pedeapsa numarului 6, 6 lui 5, 5 lui 4, 4 lui 3, 3 lui 2 si 2 lui 1. Singurul care scapa nepedepsit, este castigatorul jocului. Nu numai ca ramane fara pedeapsa, dar are ocazia sa se bucure de toate celelalte pedepse din joc. Nu-i asa ca-i amuzant?

Eu personal, am venit cu aceasta idee intr-o seara si dupa aceasta, toata lumea m-a felicitat pentru distractie. Au ras cu totii pana nu au mai putut si trebuie sa recunosc ca si eu, desi am fost pedepsita, m-am distrat ca la nici un alt joc de carti din viata mea. Sfatul meu este sa incercati. Distractia este garantata :).

Haine cu cap

S-a nimerit sa port zilele trecute o discutie cu un personaj pe care abia il cunoscusem. Discutam despre imbracaminte in general si despre cum sa facem sa aratam cat mai bine. Tipa, foarte hotarata si putin cu nasul pe sus, pleda vehement pentru hainele scumpe si de firma. Nu concepea sa poarte ceva ieftin, pe motiv ca nu arata bine si risca ca toata lumea sa aiba ca ea. Si-atunci, cum sa se faca de rusine?

Ei bine, cu toate ca abia ne cunoscusem, am zis sa-i scot putin figurile din cap si sa-i explic cum sta treaba de fapt. Nu stiu cat a inteles ea, dar sper ca ma intelegeti voi cand spun si repet ca NU HAINA IL FACE PE OM! Este o vorba general valabila, care nu o sa se invecheasca niciodata. Nu faptul ca esti imbracat in firme din cap pana in picioare, te face un alt om. Important este cum reusesti sa te faci tu placut prin felul de a fi. Dar asta a fost o discutie pe care, se pare ca nu a inteles-o. Nu conteaza cum esti imbracat, atat timp cat stii sa le combini.

Eu pun foarte mare accent pe o pereche de pantofi, un jeans, o jacheta si ocazional, cate o rochie pentru vreun eveniment. Mi se pare ca acestea sunt lucrurile in care trebuie sa investim ceva mai mult ca sa primim si calitate in schimb. Nu am pretentia sa fie de firma, ci sa arate bine, sa fie calitative si sa ma faca sa ma simt comod. Pentru o bluza si-un tricou, pot sa cheltui si ceva mai putin...oricum astea se schimba mai repede. Important este sa avem cateva piese in garderoba, care sa faca diferenta. Combinate bine, nu va sti nimeni de pe unde le-ai achizitionat. Trebuie sa le sucesti in asa fel incat, atunci cand le imbraci, sa nu dea ieftin. Poarta o pereche de jeansi mai scumpi, un tricou oarecare, o pereche banala de sandale si o geanta de calitate. Deja ai iesit din anonimat. Nu trebuie sa fii expert ca sa-ti iasa toate astea. Daca nu ai prea multa imaginatie, nu cumpara jeansi cu tot felul de modele sau gecute pline de tinte. Cauta modele simple, in culori uni, pe care sa le poti asorta usor cu un tricou deja pictat strident ori o rochie in nuante mai vesele.

Oricum ar fi, hainele nu trebuie sa fie neaparat de firma ca sa fie bune. Trebuie sa fie calitative, pentru a nu va lasa impresia ca ati dat banii degeaba. Fie ca purtati un articol de 5 lei ori unul de 500 de lei, important este sa va simtiti bine in propria piele si sa va mandriti cu ceea ce aveti. Cum spuneam, nu conteaza ce purtam la exterior, conteaza ce avem in interior.

Lenjeria de pat a bunicii

In orice dormitor, o  lenjerie de pat reprezinta un accesoriu nocturn ce trebuie apreciat la justa lui valoare. Alegerile noastre in aceasta materie sunt cele care traseaza calitatea somnului pe timpul noptii dar si sentimentul de relaxare in orice moment al zilei. De la o anumita varsta poti fi sau nu mai prudent cu aceste alegeri insa neglijand calitatea nu vei mai putea simti libertatea senzoriala.

Pofta unei oportunitati vine odata cu dorinta „de a avea”, iar oportunitatea unui somn bun vine cu o lenjerie de pat capabila sa-ti trezeasca simturile cu atingerea ei. Cum durata de viata a unei lenjerii este asemanatoare cu cea a copilariei nu pot sa nu apreciez lenjeria brodata manual a bunicii mele. Cu tesaturile sale moi si dense aceasta avea capacitatea de-a crea un somn de dupa-amiaza profund, iar in zilele de vara sa ofere odihna racoroasa ce putea fi simtita prin toti porii. Nici o leneveala nu era mai placuta decat aceea intr-o lenjerie de pat ca a bunicii. Este suficienta o singura atingere ca sa iti dai seama de ce trebuie neaparat sa o ai in dormitorul tau. Chiar si dupa multe spalari arata la fel de bine. Numai cine are o astfel de lenjerie de pat poate sa aprecieze valoarea si calitatea somnului. Nici nu mai iau in calcul „cantitatea” lui.

O bunica nu se targuie cu calitatea caci importanta ei este absoluta, este iubirea ei neconditionata fata de toti dar si puterea exemplului. Asupra acestor lucruri ma bantuie o intrebare: cum intotdeauna lenjeria de pat a bunicii era atat de alba, de imaculata?! Probabil din generozitatea ei pentru viata si frumusete. Asta inseamna detinerea unei astfel de lenjerii de pat si acesta este motivul pentru care fiecare dormitor ar trebui sa aiba o asemenea comoara: generozitatea nemarginita pentru viata si frumusete. 

De ce se viseaza femeile mirese?

Nu este niciun dubiu! Toate femeile se viseaza la un moment dat in rochie de mireasa. Unele isi imagineaza tot evenimentul, altele doar drumul pana la altar...indiferent de imaginatie, toate femeile se gandesc acolo. Ce-o fi atat de special in asta, barbatii nu stiu. Pentru ei, de cele mai multe ori, e un chin ca trebuie sa pozeze frumos in fata invitatilor, sa respecte obiceiuri si sa aiba grija ca toata lumea sa se simta bine. Pentru femei, e mult mai mult de atat. Este pentru prima data in viata lor cand lucrurile se intampla exact asa cum le planifica. Mireasa primeste atentie si flori, toata lumea ii admira rochia, coafura, machiajul, o urmareste si-o fotografiaza peste tot, sta la o masa speciala, are un dans special, toate melodiile i se dedica, toata lumea o admira...intr-un cuvant, ea, este pentru o zi in centrul atentiei. Si, de ce nu ar fi? Doar o data se marita pentru prima data. Merita din plin ca acest eveniment sa fie cu adevarat special. Asa ca, indemn toate femeile care nu au facut-o inca, sa porneasca la drum.

Mici bucurii

Ei bine, nu o sa dezbatem subiectul mai mult de atat. Astazi, voi oferi insa, cateva idei de cadouri pentru cei care care duc lipsa de imaginatie sau, pur si simplu, sunt in pana de idei. Iata ce puteti oferi cu bani putini si multa dragoste:

• florile - sunt un must-have al fiecarei aniversari cand vine vorba de o femeie. Daca nu ai banuti mai multi, un buchetel de flori este suficient. Intentia conteaza;). Sugestie: nu va duceti sa le achizitionati de la florarie, daca evenimentul nu impune. Faceti un bine si ajutati-o pe mamaia din piata care vinde flori de sezon. Astfel, ele consta mai putin si puteti cumpara mai multe. Cu 5 lalele la 1 leu, puteti umple o galeata cu doar 30 lei;
• daca nu cunoasteti sarbatoritul foarte bine, cumparati intotdeauna o sticla cu vin pentru barbati sau o cutie cu bomboane de calitate pentru femei. Astfel, nu riscati sa cumparati un cadou care sa stea aruncat in fundul camerei;
• daca cel sarbatorit este un apropiat, incercati sa il trageti de limba cu o saptamana inainte. Daca stiti sa o faceti bine, va spune singur ce isi doreste dar nu se indura sa-si cumpere. In felul acesta, supriza va fi mult mai mare cand descopera ca a primit exact ce si-a dorit;
• incercati intotdeauna sa veniti cu cadouri originale. Nu ma refer la cele de firma ci pur si simplu la cele cu semnificatie personala. Puteti crea ceva acasa sau cumpara un lucru deja facut pe care sa il personalizati ulterior. Il va unge la suflet pe sarbatorit;
• nu incercati niciodata sa oferiti haine sau parfumuri unor persoane pe care abia le cunoasteti. Nu le stiti gusturile si s-ar putea sa fie mai degraba dezamagiti decat cu zambetul pe buze. Mai bine cautati lucruri de decor: o vaza, o minge speciala de fotbal, un set de lumanari, o cutie pentru bijuterii etc;
• nu va duceti niciodata cu mana goala. Stiu ca este cu bani putini dar riscati sa fiti etichetat drept prost educat. Mai bine cumparati doar o floare sau stati acasa si inventati o raceala. Un simplu La multi ani, este suficient.

Plictiseala dracu’.

Eu una m-am cam plictisit în ultima vreme. Dar nu e plictiseală de-aia, în care să zici că stai în pat și te plictisești la maxim, sau să zici că poți sta în pat și să mânânci și să te uiți la teveu tătă ziulica. Nu. Eu m-am plictisit de aproape tot ce mă înconjoară.

M-am plictisit unul la mână de oamenii plictisiți, de obosiții pe care îi aud cu expresii de genu’: ”asta-i, ce să-i faci”, sau ”mdea…iarna nu-i ca vara…”…coiuts, a’ meu, OMULE, băi, ăsta, NU ai ce zice altceva decât iarna nu-i ca vara???Cât de idiot poți să fii? Dar ridică-te dracului și pleacă, NU mai vorbi inepții!

După aia, m-am plictisit să mi-o deplâng. Că vine, că nu vine..îndată urmează o poezie sau o mizerie de-asta în care am să mă revolt pe tot trecutul. Și după aia îmi trece. Și după aia revin. Și tot așa.

M-am plictisit să plec în locuri în care nu fac nimic. Și pe bune, plec degeaba. Plec la Andreea acasă, nu fac nimic. Plouă. Merg la var-mea acasă, nu fac nimic. Plouă. Dar nu mai plouaaaaa, dar te rooooog!

Sunt plictisit de oamenii care mă sună ca să…ca să nimic. De aia nici nu mă sună nimeni – s-au învățat ei…sau i-am învățat eu? Nu stiu. Ideea e că nu mai sunt deranjată.

De ar fi să înlătur toate plictiselile, ar fi ceva. Dar nu-i posibil. Mereu apare ceva pentru care eu mă consum. Că deh – așa mi-e muma, așa mi-e tata. Nu mai pot cu furadana aia care zbiară din toți rărunchii pe lectoaca lu’ Andreea. Și lista continuă…

Piata locurilor de munca

Daca la inceputul crizei cu fiecare an care trecea credeam ca urmatorul va fi mai din punct de vedere a locurilor de munca, marturisesc ca la momentul actual optimismul mi-a disparut, si din cate observ nu numai mie.
Aflandu-ma de curand in situatia de a-mi cauta de munca, am aflat cat de cazuta este piata muncii si cat de putine locuri de munca noi apar in fiecare zi. Din punct de vedere a angajatorilor aceasta perioada este una foarte buna dat fiind ca mana de lucru calificata este din abundenta, iar pretentiile salariale au scazut. Din punct de vedere a anagajatilor, schimbarea jobului sau gasirea unuia este foarte dificila, iar pentru a avea un avantaj in fata celorlalti candidati este necesara obtinerea de certificari, sau participarea la cursuri, iar acest lucru nu este deloc ieftin.
De departe in situatia cea mai critica din punctul meu de vedere se afla studentii abia iesiti de pe bancile falcultatii dar si persoanele trecute de 50 de ani. Desi aceste doua categorii isi gaseau dificil un loc de munca si inainte, la momentul actual devie aproape imposibil. Pentru tinerii studenti lipsa de experienta devine o piedica greu de trecut, iar joburile care li se ofera sunt de cele mai multe ori platite foarte prost si in domenii care nu au nici o legatura cu pregatirea cumulata in timpul anilor de studii. Pentru persoanele peste 50 de ani, principalul dezavantaj este lipsa maleabilitatii. La momentul actual angajatorii solicita din ce in ce mai multe cunostinte, experienta in lucru cu calculatorul si capacitatea de a invata usor lucruri noi. Pentru persoanele care nu au crescut practic cu un calculator in casa, acest lucru este dificil de invatat acum, si este si mai dificil sa concureze cu persoane mai tinere care au deja experienta in domeniu.
Din pacate trecem printr-o perioada dificila, in care singurul sfat pe care pot sa vi-l dau pentru a reusi pe piata muncii este sa invatati cat mai mult.

Incredibil.

Am ajuns o nație de inepți. Și nu, aici nu vorbesc numai despre propria mea experiență, că de era numai asta vorbeam într-o oglindă. E vorba despre ceea ce se întâmplă în general.

Am ajuns să disprețuiesc vorbirea. Pentru că, dacă vorbești, practic ori vorbești în van, unor persoane care nu te ascultă, sau vorbești ca să fi vorbit. E cu un singur i, pentru că e la conjunctiv trecut. Da, odată ce ai vorbit, ai făcut-o degeaba.

Acum vorbim doar la mișto. Vorbim la semafor, prin claxoane și frigidere invizibile de carne care ne apasă slăninile umflate de pe niste scaune obosite. Vorbim la telefon și ne pupăm în cur reciproc, ”vaaai, nuj ce, nuj cum”…„da, stiu, vaai, la la la”…răspunsul meu: binepa.

Vorbim, dar nu comunicăm, la cursuri și seminarii hidoase din care ori intri și ieși, și atât, sau intri ca să ai de unde ieși. Oricum nimeni nu înțelege nimic. Sau poate nu vrea să înțeleagă.

Vorbim cel mai bine când suntem muți de beți sau stoned. Aia e cea mai tare comunicare – tu, mut de beat, vorbești și cineva te ascultă orice ai zice. Dar atunci…revenim la povestea cu ”taci dracului și ascultă-mă pe mine când mănânc un căcat, și după aia vorbești tu”.

Când vom mai vorbi cum vorbeam odată, când cineva chiar credea prostiile pe care le ziceam?

Galaţi #2

Au mai trecut câteve zile peste noi, zile care m-au prins tot în Galaţi şi nu îmi pare rău de acest lucru. Astfel am avut ocazia de a merge cu colinda alături de tinerii de la Biserica “Agape” din Galaţi, biserică în care am crescut şi eu. A fost interesant când m-am întâlnit cu ei. Generaţiile la tineret sau cam schimbat. Din acei tineri pe care îi cunoşteam eu mulţi au plecat în alte oraşe la studii sau afară din ţară. Am mers cu ei în seara de ajun cu colinda şi mi-a plăcut faptul că am avut ocazia să vorbesc atât cu cei pe care îi cunoşteam de mic copil cât şi cu cei care atunci când eram în Galaţi aveau doar câtiva ani.

Ca peste tot unde mergi după mult timp şi am fost nevoit să le transmit noi informaţii cu privire la mine şi la familia din care fac parte. Am spus aceleaşi lucruri de multe ori în acea seara iar la un moment dat când vorbeam cu cineva chiar nu ştiam dacă persoanei aceleia îi spusem un lucru sau altcuiva.

Ziua de Crăciun a fost altfel decât normalul de până acum. Anii trecuţi eram acasă, mergeam la biserică apoi luam masa de prânz în familie, continuam cu un somn lung după care mergeam iar după-amiază la biserică iar după biserică mergeam cu tinerii puţin prin oraş. Devenise la un moment dat prea obişnuit acest tipar. Ieri am fost la Biserică “Emanuel” iar toată după-amiaza am petrecuto cu prietenii. A fost un Crăciun ieşit din tiparul cel obişnuit, unul chiar foarte plăcut.

Tratamente baleno-climaterice la Baile Felix

Baile Felix reprezinta in acelasi timp atat o localitate cat si una dintre cele mai importante statiuni balneoclimaterice de pe intreg teritoriul Romaniei. Aflate la o distanta de numai 8 km de municipiul Oradea, Baile Felix constituie cea mai mare statiune balneoclimaterica ce functioneaza in regim permanent, plasandu-se pe locul al doilea in topul numarului de locuri de cazare, dupa litoralul Marii Negre.

Cele mai vechi documente care atesta utilizarea Bailor Felix cu scopul de a trata diverse afectiuni dateaza inca din anul 1000, cand calugarul Felix, parorhul manastirii din Sinmartin, a descoperit atat izvoarele termale cat si proprietatile benefice ale acestora. Ulterior, in perioada 1711 – 1721, se construiesc primele asezaminte de recuperare, o forma primara a centrelor de tratament din ziua de astazi. Tot in aceeasi perioada statiunea este atestata documentar sub numele de “Baia lui Felix” in timp ce in anul 1885 se capteaza un nou izvor termal cu temperatura de 49 C.

Temperatura apelor termale din Baile Felix variaza intre 20 si 49 C, iar datorita continutului extrem de ridicat de saruri minerale, medicii internisti recomanda pacientilor lor atat tratamentele cat si curele cu ape din bai.

In ceea ce priveste numarul de locuri de cazare, cat si capacitatea acestora, in Baile Felix exista numeroase hoteluri si pensiuni ce pot gazdui simultan peste 7000 de turisti. Calitatea acestora este absolut ireprosabila, preturile fiind pe buzunarul oricui. In ceea ce priveste agrementul in aceasta statiune, de mentionat este faptul ca exista numeroase bazine de inot, atat stranduri in aer liber cat si stranduri acoperite, diverse terenuri de sport, etc. Un lucru deosebit este ca datorita climei extrem de blande, aici cresc o serie de nuferi subtropicali ce nu sunt de gasit oriunde.

De mentionat ar fi faptul ca statiunea Baile Felix este, de asemenea, una dintre cele mai cautate din intreaga tara. Pentru a obtine cazare la hotelul sau pensiunea dorita, recomandam planificarea sejurul cat mai din timp. Astfel, puteti obtine chiar si o serie de reduceri substantiale ce vor scadea semnificativ din costurile intregii calatorii.

Chiar daca numele de “Baile Felix” a devenit intr-un fel sinonim cu termenul de statiune balneoclimaterica, in aceasta zona putem regasi si obiective turistice speciale precum Lacul cu nuferi si lotusi ce adaposteste numeroase specii de broaste testoase, Rezervatia Naturala “Paraul Peta”, sau chiar Strandul cu valuri din Baile 1 Mai.

Proprietatile curative certificate si omologate ale Bailor Felix, precum si proprietatile oligometalice, calcice, sodice sau biocarbonatate, namolurile sapropelice sau apele termale au devenit rapid cunoscute si extrem de cautate atat de locuitorii Romaniei cat si de turisti din intreaga lume!

Climatul bland permite atat existenta cat si dezvoltarea unei paduri de foioase dense si intinse, padure ce ofera o atmosfera incomparabila in orice sezon. Statiunea Baile Felix este mai mult decat indicata pentru oamenii de toate varstele aflati in cautarea unei destinatii propice atat pentru relaxare cat si pentru tratament. Din pacate, Baile Felix au cunoscut o dezvoltare optima abia dupa revolutia din anul 1989, hotelurile, pensiunile sau vilele din intreaga statiune aflandu-se la nivelul turismului international.

Totusi, de pe lista cu obiective turistice ce nu trebuiesc ratate, ar trebui sa se afle in primul rand Pestera Ursilor (singura din tara amenajata la nivel international, vestita pentru fosilele ursului de pestera), Capela de la Haieu, cladirea Sanifarm (o fosta manastire), Biserica Ortodoxa de la Rantau, Biserica Romano-Catolica din Baile 1 Mai, Biserica Unita Greco-Catolica (construita in anul 1906), Biserica de lemn din brusturi si evident, Biserica Greco-Catolica din Baile Felix.

Desi poate are renumele nemeritat de statiune pentru oameni in varsta, Baile Felix reprezinta mult mai mult de atat. In aceasta locatie isi au locul lor atat cei mici, cat si cei tineri! Un sejur in aceasta locatie inseamna sanatate curata.

La Schela

A doua zi de Crăciun mă aşteptam să la o hoinăreală prin Galaţi care, cred că în cele din urmă nu ar fi fost o idee super grozavă. Noile persoane ce le-am cunoscut în Galaţi au avut o idee genială: să mergem la Schela la o prietenă de la biserică şi acolo să ne întâlnim cu verişorii acelei fete şi să mergem la săniuş. Zis şi făcut. Am plecat să luăm un maxi-taxi spre Schela dar am aflat că singura maşină care mergea spre Schela tocmai plecase de vreo 20 min şi se întorcea după vreo 2 ore. Am zis că luăm un maxi de Pechea urmând ca să mai mergem o bucată de drum, de vreo 2 km, pe jos dacă nu va veni cineva să ne ia cu maşina.

Zis şi făcut. Ne-am suit în maxi de Pechea iar când am coborât la drumul spre Schela am rămas fără cuvinte datorită unui peisaj foarte frumos. Un cer aproape senin, doar câţiva nori, dar de un albastru perfect şi un alb frumos de la colinele acoperite de zăpadă. De acolo am pornit spre Schela pe jos şi ne întrebam ce ar fi să vină unul din acei verişori să ne ia cu maşina, iar de maşina n-ar fi acasă să vină cu tractorul lor de la fermă. În cele din urmă a venit cineva cu maşina şi ne-a luat, am ajuns acolo acasă, eu am făcut cunoştinţă cu noii oameni, am stat puţin de vorbă în casă după care am plecat la săniuş, cu ceolofanul.

A fost o adevărată peripeţie la “săniuş”. A trebuit să ne facem pârtia noastră pentru ceolofane şi nu am reuşit să ne dăm decât pe burtică. Totul a fost compensat de frumuseţea soarelui care era spre apus şi care încălzea atât de frumos peisajul.

Aici am putut vedea cum unele buruieni au rezistat zăpezii, care au rămas deasupra ei iar atunci m-am întrebat dacă în vieţile noastre mai avem lucruri care străbat dincolo de lumea aceasta, care rămân deasupra acestei lumi.

Am avut parte de un apus de soare frumos, mai ales că eram între prieteni. Ne-am bucurat de el stând de vorbă în tihnă până când cineva a zis că a îngheţat :-s.

Spre seară ne-am întros de pe deal acasă unde am vorbit în continuare, am stat la masă şi am jucat un joc . Dar interesant a fost şi drumul spre Galaţi când nu mai eram siguri că avem sau nu maxi-taxi iar în cele din urmă am mers cu o ocazie după ce am stat în frig vreo jumătate de oră să vină maxi sau să oprească cineva.

Am fost odată

Trebuie să recunoaştem, vieţile noastre, pe măsură ce sunt mai sofisticate, au devenit mai simple. Mă gândeam cum era viaţa pe vremea lui Sebastian, văzând toată acea agitaţie din Jurnalul lui; câtă frământare, ce imprevizibil… Şi mai înainte, în timpul lui Eminescu, când moda era să te muţi din casă o dată la şase luni, fie şi-n casa de vizavi, întorcând-o pe a ta pe dos…; totul era un zbucium continuu, iar tehnologia era la nivelul manivelei şi-al găleţii scoase din puţ. Cele mai mici lucruri se obţineau cu cele mai nesuferite eforturi.
       Avem impresia, când ne imaginăm trecutul, a unei tihne nemaipomenite (virtuţile ‘vieţii simple’), iar viaţa modernă ne apare, în contrast, ca un stres şi o zbatere ameţitoare. Cât e de fals. Lucrurile stau exact pe dos: vieţile noastre se simplifică. Tehnologia sofisticată ne-a decomplexificat existenţele, iar timpurile (absenţa războaielor, dominaţia economică etc.) ne-au adus confortul, previzibilul şi plictisul. Sunt uluit ce vieţi zbuciumate aveau cei dinainte. Bunicii mele i-au ars ruşii casa; într-o după-amiază s-a întors din oraş şi a găsit pe locul ei o grămadă de moloz, din care ieşea o mică dâră de fum. Câţi n-au trebuit s-o ia, în felul ăsta, în întregime de la capăt. Când mă uit în albumul de fotografii, cu cât văd generaţii mai vechi, să zicem până la 1880-90, cu atât constat acest tip de regresie. Noi nu mai cunoaştem, ca ei, semnificaţia cuvântului ‘dramă’; îi dăm o coloratură domestică, am uitat ce înseamnă să te calce istoria în picioare.
       De la Rousseau ne vine iluzia asta. El a impus ideea că viaţa primitivă e simplă, că omul în starea de natură e fericit iar viaţa modernă, sofisticată, e un zbucium. Truismul subzistă şi azi: când spui ‘modern’, toată lumea îşi imaginează ceva agitat, ‘secolul vitezei’ şi toate celelalte stupidităţi pioase. Ce iluzie. De fapt, viaţa ‘eco’ a unui trib amazonian e o catastrofă de stres continuu, amestec de fugă, superstiţie şi groază fără sfârşit…, iar vieţile noastre n-au fost niciodată mai previzibile, mai confortabile, mai simple.
       Lucrurile înaintează tot mai mult spre confort şi simplificare, îmi imaginez. Maladiile de epocă sunt, ca urmare, plictisul, nonsensul, singurătatea… Suferinţele s-au transmutat, dinspre fizic şi psihic, spre reflexiv şi intim, în zona cea mai adâncă şi mai delicată a conştiinţei. Problema sensului se pune din nou pentru noi, cu o acuitate nouă, deosebit de stranie. (Degeaba am căuta în cărţi felul cum au rezolvat-o antecesorii; ei nu o puneau deloc în aceşti termeni, nici un răspuns nu se află la ei.) Asistăm la destrămarea lentă a tuturor instituţiilor cunoscute. Şi nu vezi deloc de ce ai mişca un deget, în general pentru orice… Suferinţa noastră e calmă, la ralenti, sfâşierea noastră e o sfâşiere calmă şi continuă. Lumea nu înaintează, ci încetineşte. Ăsta e procesul straniu, de care reuşim cu greu să ne dăm seama.
       Am fost odată într-o gară când nu trecea nici un tren. Nici un om pe peron; nici un câine; toate umbrele lungi lăsate de obiecte erau nemişcate. Maşinăriile şi utilajele grele, complicate, din apropiere nu erau doar înţepenite, dar ţi se părea, ba chiar aveai certitudinea că n-au funcţionat niciodată. Nu ştiu cît a durat, un sfert de ceas, poate mai mult, senzaţia. Nu eram cu totul nefericit. Măsuram  calmul, liniştea egală. Mişcarea care a urmat, un fel de foşnet, a părut dureroasă. Un punct terminus era inevitabil.

O vindecare miraculoasa

Celulele stem sunt un miracol. Totusi chiar si inainte ca medicina moderna sa le fi descoperit, aceste mici entitati miraculoase actionau la fel de eficient in organism chiar daca rolul lor natural este cu totul altul. Astfel, ele reprezinta forme celulare nedezvoltate complet care in mod normal ajuta la dezvoltarea organelor si in ciclul natural al organismului contribuie la completarea si inlocuirea celulelor care mor sau se imbolnavesc.
Zilele trecute am descoperit un articol foarte interesant despre o tanara din America ce ramasese paralizata aproape complet in urma unui accident de masina. Astfel am aflat ca Janet ajunsese in scaunul cu rotile dupa ce masina pe care o conducea s-a rasturnat si a cazut de pe un pod.
Ca un adevarat luptator cu viata, tanara n-a incetat sa spere si atunci cand reprezentatii unui spital din Spania i-au oferit posibilitatea de a incerca un tratament experimental cu celule stem, Janet a acceptat imediat sa zboare peste Ocean pentru a incerca si aceasta solutie
La spital, echipa de chirurgi a apelat la o tehnica sofisticata de recoltare a celulelor  stem din   pentru ca putin mai tarziu sa i le implanteze in coloana.
In orice caz, dupa o perioada destul de lunga de timp, aproape trei ani daca am retinut eu bine, Janet s-a intors la acelasi spital pentru o serie de verificari cu aparatul RMN pentru a vedea cum au evoluat celulele stem in urma operatiei si care sunt sperantele pentru ca ea sa mai mearga vreodata. Cum era de asteptat, micutele celule stem si-au facut treaba si au inceput sa se transforme incetul cu incetul in celule specifice acelei regiuni din coloana vertebrala, reusind sa refaca o parte din legaturile distruse la accident. Insa recuperarea, chiar si in aceste conditii este lenta si va tine destul de mult timp, dar la sfarsit, se preconizeaza ca refacerea va fi completa.

Nici măcar.

Faptul că nu mă interesează decât literatura mă face să pierd o mulţime de laturi ale vieţii. Uneori mă uit pe stradă şi în loc să văd oameni, percep scene, personaje, un tip care aduce cu Stavroghin, un profil al lui Julien, e cam ridicol. Peste tot, cotoare ambulante de cărţi – sau de filme. Nu e prea vesel.

       ‘Nu mă înteresează decât literatura’… Nici măcar.

       G.L.: speculativ, intens, pierdut; A.P.: dialectic, şotronul lui nici-nici, frivolitate a intervalului: amendezi rapid extremele ca să fii undeva la mijloc, când eşti perfect niciunde. Spiritul geometric şi spiritul de fineţe în varianta café du Commerce. Am avut adesea impresia clară a unei imposturi a carismei (la tipi omeneşte admirabili etc.). În fond, e sigur că dialecticianul va repurta mereu victorii la galerie. De ce postura actorului mi s-a părut brusc supărătoare? Ideea că adevărul are nevoie de ambalaj îmi face un pic silă. Asta trebuie să fie. Sunt obosit. Sau sunt bătrân.

       The king’s speech (2010), The kids are all right (2010), Caché (2005), Mr. Nobody (2009), Black swan (2010), I am love (2010), Gerry (2002). Nimic. Voi pierde şi filmele.

era imaginea..

Platforma sârbilor pentru viitor, când intri într-un bar din Belgrad şi discuţi cu cineva de acolo: ‘Prima oară când îi simţim pe americani slabi, şi când primim semnalul de la ruşi, recucerim Kosovo-ul şi-i alungăm pe toţi musulmanii în Albania. Rapid, fără discuţii şi fără greşeala de a-i violenta fizic; îi facem pachet şi-i expediem peste graniţă. Kosovo e un provizorat. După ce ne-au făcut americanii, kosovarii, care trăiau de sute de ani acolo, or să plătească pentru ambiţia lor absurdă. Lucrurile vor fi ca înainte’.
       Nici vorbă de penitenţă, de resemnare. Probă că istoria nu e niciodată ce ne închipuim.

       În unele restaurante sau cafenele din Franţa, ceaiul e mai scump decât cafeaua. Oamenii îl beau mai lent; s-a calculat timpul de ocupare a mesei…

       Baudelaire: opium, haşiş, laudanum. Nu atât de mult pe cât se crede, totuşi. La început, îl depăşea până şi Balzac.

       Un fotograf străin, oprind o fată din Varşovia:
       – Nu te supăra, pot să-ţi fac o poză?
       – Îmi pare rău, am prieten.

       Lungă serie Sophie Tucker.

       De câte ori ajung în Bucureşti, ştiu că o să uit sistematic să iau un aparat foto şi să merg la Patriarhie. Undeva pe fresca din pridvor, în stânga uşii, unde e înfăţişat Iadul – e faimosul portret al lui Nae Ionescu în chip de drac, de care pomeneşte Vulcănescu. Dispus central în compoziţie, negru, cu aripile deschise etc. Nu l-am găsit nicăieri în cărţi sau pe internet.
       Era imaginea care-mi lipsea din iconografie…

Jucurile Online HD

Piata de jocuri online s-a obisnuit sa ne surprinda, parerea mea ca la intervale din ce in ce mai scurte, cu noi aparitii si imbunatatiri. Una dintre acestea este aparitia jocurilor online in format HD. Ce inseamna HD? HD vine de la High Definition si se refera la calitatea imaginii, ceea ce inseamna ca jocurile care pana acum le jucati dar care din punct de vedere grafic nu se vedeau pre bine , au fost imbunatatite. Initial tehnologia HD se referea la sunet si la video,  in sectorul media, dar treptat a inceput sa se indrepte si catre restul de domenii conexe acestora : jocurile online si jocurile pentru console.

Care sunt avantajele jocurilor online HD? In primul rand este imagina care este de o calitate net superioara. Pentru a putea rula un joc in format HD insa ai nevoie de un monitor cu o rezolutie de 1280 x 720 sau mai mare (1920 x 1080 este rezolutia pentru full HD). Ai nevoie de asemenea de de o placa grafica capabila de a suporta o asemenea rezolutie e monitorului.
Jocurile online pe care le poti juca HD sunt nenumarate. Aproape toate jocurile din ziua de astazi pot fi jucate si in format HD.  Majoritatea dintre ele pot fi jucate pe platforme online si sunt oferite gratuit. Gama de jocuri online HD pe care o puteti gasi este foarte diversificata, de la jocurile pentru gatit, la jocuri de actiune , la Angry Birds, si la cunoscutul personaj Mario. Gasiti deasemenea si jocuri pentru copii cu celebra papusa Barbie, sau in care copii pot sa isi dezvolte din abilitatile de coordonare a culorilor prin colorare.
Indiferent de motivul pentru care alegeti sa va jucati online, distractia si buna dispozitie sunt un rezultat garantat, iar cei care se ocupa cu design-ul de jocuri deja se gandesc cum pot sa faca aceasta experienta si mai placuta.

Verde

Verde, verde nu ma pierde. Noaptea e verde pentru cine stie s-o dezmierde. Si firul de la telefon care intra intr-un perete vernil, se strecoara pe sub asfaltul inverzit de matasea broastei, strapunge pajistile, vaile, muntii (astia nu-s verzi, cu exceptia muntelui de smarald) si ajunge intr-un loc verde. Vorbele nu sint verzi, doar brinza e verde, brazdata de vinisoare verzi de mucegai dospit din doua bacterii concurente si recurente. Verde e parul iubitei mele, vazut prin ochii mei verzi. De fapt, nimic nu e verde, doar lumina e verde si tot ce vedem noi verde este pentru ca asa vrea raza aia buclucasa, care schioapata de verde dupa ce si-a luxat articulatiile incercind alte culori. Verde e sufletul primavara cind bobocii verzi irump de sub pielea care plezneste tandru. Verde e o frunza de menta, dementa, dementa, dementa.

Vergil era un tip versatil. Un venetic. Se aciuase in mansarda ciuruita de ploi si peticita cu pungi de gunoi in urma cu mai bine de un an. Studia literele. Incepuse cu a si se oprise la b. Be-bere. Multa, multa bere. Trasese cu mecla la toate colegele de an si le gasise pe rind nod in papura. Una-i sluta, alta-i muta, ceastalalta-i ne***ta. Dupa un timp, a constatat ca are o problema. De forma, nu de fond. Si, ajutat de halbele care se succedau in ritm de bossanova, a inceput o operatiune migaloasa de redesenare a idealului sau feminin. Ar fi incercat figura cu coasta, dar s-a resemnat cu gindul ca n-are vocatie de Creator. Asa s-a nascut, din spuma berii, Afrodita lui. O afrodita de uz personal. Instructiuni de folosire: afrodita personala nu vorbeste. Si-a scarpinat interogativ claia de par naclait de fum si a realizat ca alte instructiuni nu mai sint necesare. Daca nu vorbeste, atunci raul e taiat de la radacina si alte belele nu are cum sa mai cauzeze. Totusi, contemplind-o in tacere, prin sticla halbei de bere, asa cum vazuse el intr-o reclama misto, a realizat ca totusi afrodita lui personala are gura. La ce ar putea fi de folos cele doua buze, gindi fara sa se-amuze. Si atunci i-a venit ideea. O va invata sa-l sarute. Da, o idee excelenta. Avea astfel ocazia sa recupereze tot timpul pierdut. Iar buzele lui sa simta si altceva decit buzele reci, sticloase, ale halbelor de bere. Ce idee minunata! Ii va face program. Dimineata, pupicii ei vor poposi pe pleoapele grele de somn si vor sorbi si ultima farima de mahmureala. Apoi, dupa ce va iesi din baie, pupicii ii vor dezmierda obrajii si gitul, iritate de la barbierit. La prinz, ii vor tonifia talpile chinuite de atita mers pe jos si, pentru digestie, un pupic mic pe buric. Si tot asa. Ce mai ramasese, era programat seara. Pupici tandri pe piept, pe spate, pe ceafa, pupici senzuali pe buricele degetelor, pupici obraznici pe coapse si fese si, apogeul, pupicul verde. Dupa un timp, Vergil nu mai traia decit pentru pupicii afroditei sale personale. Niste pupici virtuali, desigur, asa cum era si afrodita lui personala. Singura sa nemultumire era legata de pupicul verde. Sertarul respectiv din imaginatia lui era gol. Asa ca intr-o zi n-a mai rabdat si a plecat in cautarea pupicului verde.

Ce telefoane ieftine se mai cumpără

Într-o lume a telefoniei mobile dominată de smartphone-uri ai putea spune că lumea nu mai cumpără telefoane ieftine, dar se pare că lucrurile nu stau chiar așa. Iată mai jos două exemple de telefoane ieftine care sunt în continuare căutate și cumpărate pentru că, nu-i așa, nu toată lumea are nevoie de telefoane mobile inteligente. Nokia C2 se găsește pe piața liberă la un preț avantajos, de doar 270 lei. Nu dispune de foarte multe facilități dar te poți descurca excelent cu el. 

Este un telefon cu slide, compact și are un ecran de doi inci. Cu telefonul Nokia C2-05, poți să rămâi la curent cu evenimentele importante pentru tine. Din bara de comenzi rapide aflată pe ecranul principal poți să accesezi caracteristicile dedicate pentru Facebook și Twitter pentru a verifica actualizările de stare și tweet-urile prietenilor. Telefonul Nokia C2-05 este prevăzut cu player audio și cu radio RM și își permite să asculți posturile preferate oriunde te-ai afla. 

Dispozitivul are și o camera foto VGA. Nokia 300 se găsește pe piața liberă la un preț de circa 430 lei. Este puțin mai scump decât primul telefon prezentat, dar trebuie să recunoaștem că dispune și de mai multe calități și oricum nu este un preț enorm pentru piața liberă. Datorită procesorului de 1 Ghz și a algoritmilor inteligenți de comprimare a datelor, telefonul Nokia 300 încarcă paginile web rapid și utilizează mai puține date. Telefonul are și o camera de 5 MP și poți încărca pozele făcute foarte rapid pe Facebook.