Platforma sârbilor pentru viitor, când intri într-un bar din Belgrad şi discuţi cu cineva de acolo: ‘Prima oară când îi simţim pe americani slabi, şi când primim semnalul de la ruşi, recucerim Kosovo-ul şi-i alungăm pe toţi musulmanii în Albania. Rapid, fără discuţii şi fără greşeala de a-i violenta fizic; îi facem pachet şi-i expediem peste graniţă. Kosovo e un provizorat. După ce ne-au făcut americanii, kosovarii, care trăiau de sute de ani acolo, or să plătească pentru ambiţia lor absurdă. Lucrurile vor fi ca înainte’.
Nici vorbă de penitenţă, de resemnare. Probă că istoria nu e niciodată ce ne închipuim.
În unele restaurante sau cafenele din Franţa, ceaiul e mai scump decât cafeaua. Oamenii îl beau mai lent; s-a calculat timpul de ocupare a mesei…
Baudelaire: opium, haşiş, laudanum. Nu atât de mult pe cât se crede, totuşi. La început, îl depăşea până şi Balzac.
Un fotograf străin, oprind o fată din Varşovia:
– Nu te supăra, pot să-ţi fac o poză?
– Îmi pare rău, am prieten.
Lungă serie Sophie Tucker.
De câte ori ajung în Bucureşti, ştiu că o să uit sistematic să iau un aparat foto şi să merg la Patriarhie. Undeva pe fresca din pridvor, în stânga uşii, unde e înfăţişat Iadul – e faimosul portret al lui Nae Ionescu în chip de drac, de care pomeneşte Vulcănescu. Dispus central în compoziţie, negru, cu aripile deschise etc. Nu l-am găsit nicăieri în cărţi sau pe internet.
Era imaginea care-mi lipsea din iconografie…