La Schela

A doua zi de Crăciun mă aşteptam să la o hoinăreală prin Galaţi care, cred că în cele din urmă nu ar fi fost o idee super grozavă. Noile persoane ce le-am cunoscut în Galaţi au avut o idee genială: să mergem la Schela la o prietenă de la biserică şi acolo să ne întâlnim cu verişorii acelei fete şi să mergem la săniuş. Zis şi făcut. Am plecat să luăm un maxi-taxi spre Schela dar am aflat că singura maşină care mergea spre Schela tocmai plecase de vreo 20 min şi se întorcea după vreo 2 ore. Am zis că luăm un maxi de Pechea urmând ca să mai mergem o bucată de drum, de vreo 2 km, pe jos dacă nu va veni cineva să ne ia cu maşina.

Zis şi făcut. Ne-am suit în maxi de Pechea iar când am coborât la drumul spre Schela am rămas fără cuvinte datorită unui peisaj foarte frumos. Un cer aproape senin, doar câţiva nori, dar de un albastru perfect şi un alb frumos de la colinele acoperite de zăpadă. De acolo am pornit spre Schela pe jos şi ne întrebam ce ar fi să vină unul din acei verişori să ne ia cu maşina, iar de maşina n-ar fi acasă să vină cu tractorul lor de la fermă. În cele din urmă a venit cineva cu maşina şi ne-a luat, am ajuns acolo acasă, eu am făcut cunoştinţă cu noii oameni, am stat puţin de vorbă în casă după care am plecat la săniuş, cu ceolofanul.

A fost o adevărată peripeţie la “săniuş”. A trebuit să ne facem pârtia noastră pentru ceolofane şi nu am reuşit să ne dăm decât pe burtică. Totul a fost compensat de frumuseţea soarelui care era spre apus şi care încălzea atât de frumos peisajul.

Aici am putut vedea cum unele buruieni au rezistat zăpezii, care au rămas deasupra ei iar atunci m-am întrebat dacă în vieţile noastre mai avem lucruri care străbat dincolo de lumea aceasta, care rămân deasupra acestei lumi.

Am avut parte de un apus de soare frumos, mai ales că eram între prieteni. Ne-am bucurat de el stând de vorbă în tihnă până când cineva a zis că a îngheţat :-s.

Spre seară ne-am întros de pe deal acasă unde am vorbit în continuare, am stat la masă şi am jucat un joc . Dar interesant a fost şi drumul spre Galaţi când nu mai eram siguri că avem sau nu maxi-taxi iar în cele din urmă am mers cu o ocazie după ce am stat în frig vreo jumătate de oră să vină maxi sau să oprească cineva.