O sa incep de azi sa o aleg o cale mai personala de a ma cunoaste.
Sunt in drumul spre casa... inspiratie sau doar coincidenta. Ma indoiesc totusi ca e doar atat si coincidentele au intotdeauna ceva misterios, nu exista coincidente, exista doar lucruri pe care nu ti le poti explica.
Cat de mult inseamnca 10 minute atunci cand vrei atat de repede sa ajungi intr-un loc atat de drag. Nu pot sa pricep ce m-a oprit sa plec mai devreme... comoditatea, lenea, grijile, amanarea revederii.
Ma simt fada de ceva vreme si foarte departe de toate lucrurile care imi faceau placere. Nu am mai citit, nu am mai stat cu oamenii care imi sunt dragi... m-am indepartat de toti si de toate si acum imi e greu sa mai recunosc, sa ii mai recunosc si mai ales.. sa ma recunosc. M-am autodeziluzionat, m-am indepartat trepatat de toate acestea, manata de o forta necunoscuta, ascunsa si totusi... care vine tot din interiorul meu, ma reperezinta, altfel nu imi pot explica cu niciun chip o abatere atat de ampla... in tot ce am facut pana acum citesc vointa (si violenta!) de a ma pierde, trebuie sa descopar de unde vine acest impuls si mai ales, cum de are o atat de mare forta.
Drumul asta e atat de verde, m-as opri sa privesc si sa strig ca ma vreau inapoi la marginea lui. Marea parte a drumurilor mele le-am parcurs in liniste si m-au inserat intr-un soi de reflectie benefica.
Stau foarte putin acasa.
E ziua mamei mele, imi pare rau ca am dezamagit-o si ca nu am putut sa vin mai devreme si sa petrec mai mult timp alaturi de familie.
Ciprian nu a dat niciun semn astazi. I-am spus niste lucruri nepotrivite joi... ceva s-a rupt si simt asta, chiar daca el nu recunoaste. Nici nu stiu cum sa privesc relatia asta, insa imi este teama, momentan... cel mai mult de mine, fireste. Nu e vorba de asumarea unor responsabilitati, cum mi s-a mai spus... e altceva, mai intim....
Toate celulele mele au inteles ca trebuie sa ma ajute sa ma reintregesc... au strigat si am inteles si eu ca, in sfarsit, a venit momentul sa pornesc in cautarea intimitatii.... sa ma recunosc si sa ma adaug.
Promit ca voi scrie si ca voi avea mai multa grija de mine.
Sunt in drumul spre casa... inspiratie sau doar coincidenta. Ma indoiesc totusi ca e doar atat si coincidentele au intotdeauna ceva misterios, nu exista coincidente, exista doar lucruri pe care nu ti le poti explica.
Cat de mult inseamnca 10 minute atunci cand vrei atat de repede sa ajungi intr-un loc atat de drag. Nu pot sa pricep ce m-a oprit sa plec mai devreme... comoditatea, lenea, grijile, amanarea revederii.
Ma simt fada de ceva vreme si foarte departe de toate lucrurile care imi faceau placere. Nu am mai citit, nu am mai stat cu oamenii care imi sunt dragi... m-am indepartat de toti si de toate si acum imi e greu sa mai recunosc, sa ii mai recunosc si mai ales.. sa ma recunosc. M-am autodeziluzionat, m-am indepartat trepatat de toate acestea, manata de o forta necunoscuta, ascunsa si totusi... care vine tot din interiorul meu, ma reperezinta, altfel nu imi pot explica cu niciun chip o abatere atat de ampla... in tot ce am facut pana acum citesc vointa (si violenta!) de a ma pierde, trebuie sa descopar de unde vine acest impuls si mai ales, cum de are o atat de mare forta.
Drumul asta e atat de verde, m-as opri sa privesc si sa strig ca ma vreau inapoi la marginea lui. Marea parte a drumurilor mele le-am parcurs in liniste si m-au inserat intr-un soi de reflectie benefica.
Stau foarte putin acasa.
E ziua mamei mele, imi pare rau ca am dezamagit-o si ca nu am putut sa vin mai devreme si sa petrec mai mult timp alaturi de familie.
Ciprian nu a dat niciun semn astazi. I-am spus niste lucruri nepotrivite joi... ceva s-a rupt si simt asta, chiar daca el nu recunoaste. Nici nu stiu cum sa privesc relatia asta, insa imi este teama, momentan... cel mai mult de mine, fireste. Nu e vorba de asumarea unor responsabilitati, cum mi s-a mai spus... e altceva, mai intim....
Toate celulele mele au inteles ca trebuie sa ma ajute sa ma reintregesc... au strigat si am inteles si eu ca, in sfarsit, a venit momentul sa pornesc in cautarea intimitatii.... sa ma recunosc si sa ma adaug.
Promit ca voi scrie si ca voi avea mai multa grija de mine.