Daca firul ierbii ce te-agata spre pamant te doare Si nu-ti da niciun gand
Te macina Si zboara-n vant, atunci de ce sa mai cant? Cand sa mai simt?
Daca viata ce zace in radacini de arbori batrani te cheama la ea sa o aduni,
De ce te uiti senin pe cer Si imi ceri sa nu mai sper, ma faci sa-nghet in plin ger?!
Cand broaStele iSi aduna oracaitul in liniStea serii Si-Si fac gauri in balta tacerii,
Cum sa mai umplu viata amara, cand nici fumul de tigara nu mai trage in linii spre gara?!
Cand pasii ma poarta in spatii imense de vid Si ma ineaca intr-un teren arid,
Incerc sa luminez, sa fac timpul sa treaca, sa fac oamenii sa nu ma mai placa....
Sa fiu eu singur pe lume, sa uite toti de-al meu nume, sa ma sinucid mereu in gand
Sa urasc, sa plang, sa-njur, sa rad!
Sa nasc idei, rand pe rand, sa nu mai am dor de casa, de mama, de tata, de Andrei Si de-o terasa!
Sa ma pierd aiurea-n neStire, sa am tot ce nu se poate obtine, decat murind Si rau fiind,
Sa am cand nimic nu simt, sa uit de suflet, de amor, de rugaciuni, de paine Si de stapani!
Sa-mi spun o rugaciune care sa-nceapa cu-al meu nume!!!!