Asa a aflat despre problemele mele cu locuinta, iar eu despre problemele ei cu sotul, care o parasise pentru o mulatra din Buma (care dadea bine din fund! ), ajunsa acolo ca mai toate mulatrele din Africa. N-am stat mult pe ginduri, am acceptat oferta si m-am mutat in Brusturi (asa se numea satul in care era casa), ceva de nesperat, o vila in toata regula, cu vreo zece camere, cu gradina si cu garaj in curte. Singura conditie, pe care mi-o pusese Paula, era sa am grija de locuinta si de anexele sale (sa nu cada in paragina), trebuind, asadar, ca in scurt timp, sa angajez pe cineva, care sa ocupe de aceasta problema. A trebuit sa ma zbat un pic, deoarece satenii (supertisiosi cum erau ) spuneau despre casa ca era bintuita de stafii, lucru care nu ma speriase din cale afara, dar, ca sa fiu sincer, ma cam pusese pe ginduri. In cele din urma, se oferise cineva, Maria Alui Gheorghe, o taranca dintr-o bucata, pe care o mai angajase si Paula in trecut si care cunostea rosturile casei. Am lasat-o citeva zile sa stearga praful si sa deretice prin curte, apoi m-am mutat.
In prima noapte, n-am prea dormit, deranjat de tot felul de zgomote ciudate, dar si de o serie de aparitii misterioase, inexplicabile ( niste personaje translucide, cu aura deasupra capului!), intelegind, cum spunea Maria lui Gheorghe, ca era ceva necurat acolo, se petrecuse vreo crima sau altceva ingrozitor, cine stie! A doua noapte, am reusit sa adorm citeva ore, dar m-am trzit speriat (pe la miezul noptii). Stafiile devenisera agresive. Una dintre ele (o femeie) ma amenintase cu un cutit, iar celelalte incepusera sa strice lucrurile din jur. Adoua zi am descoperit, cu surprindere, ca totul era la locul sau, semn ca totul se petrecuse doar in vis. Din clipa aceea am lasat in fiecare noapte lumina aprinsa si totul intrase in normal. Paula ma sunase de citeva ori, ma intrebase daca eram multumit de casa, apoi incetase sa mai aduca vorba sau sa ma mai chestioneze (chiar si sa ma mai sune!), evitind, cu obstinatie, sa abordeze problemetica stafiiilor.
Din cind in cind (cum aveam si eu timp!) mai aduceam cite o femeie sa-mi tina de urit noaptea, de fiecare data alta, fiindca mai toate celelalte (care trecusera pe acolo! ) refuzau sa mai vina din cauza stafiilor, care le bintuisera (spre incintarea mea!). Descoperisem (cu timpul) ca stafiile imi erau de folos, ajutindu-ma sa ramin celibatar (pina in ziua in care o cunoscusem pe actuala mea consoarta).