Deficitul de atentie si hiperactivitatea. Mitul: Oamenii cu ADHD nu sunt in stare sa fie atenti la nimic. ADHD-ul e o boala foarte cunoscuta in ultimii 25 de ani. Pentru cine nu stie, ADHD-ul se manifesta prin imposibilitatea concentrarii pe o anumita sarcina si manifestari hiperactive sau impulsive. Insa nu e adevarat ca bolnavii de ADHD pot fi atenti deloc. Multi dintre ei isi concentreaza totusi atentia pe ceva care li se pare foarte interesant, la fel cum si oamenii normali sunt atrasi de sarcinile care le fac placere si nu de cele pe care le urasc. De fapt, oamenii au probleme in a se concentra pentru ca acorda o prea mare atentie-se gandesc la tot ce-i inconjoara si nu neaparat doar la sarcina primita. Trebuie sa invete sa faca fata celorlalti stimuli si sa isi mentina atentia asupra a ceea ce este cu adevarat important.
Mutismul selectiv. Mitul: Cineva care are mutism selectiv ori nu vorbeste deloc, ori a fost traumatizat si abuzat in trecut. Boala asta are cele mai multe mituri la activ si oamenii le cred cu disperare, desi multe sunt false. Mutismul selectiv e o tulburare de comportament care se manifesta in copilaria timpurie. Cine are mutism selectiv vorbeste perfect, insa nu in toate situatiile care implica o comunicare informala. Parintii, profesorii si psihologii care lucreaza cu bolnavii de mutism selectiv cred ca ei nu vor sa vorbeasca pentru a controla alti oameni. De fapt, mutismul selectiv se manifesta prin refuzul de a vorbi nu pentru ca se vrea dominarea ci pentru ca intervine teama de a vorbi. Multi bolnavi de mutism selectiv sufera si de anxietatea sociala iar refuzul de a vorbi este un mod al lor de a face fata situatiilor stresante.
Pedepsirea copilului care refuza sa vorbeasca nu face decat sa-i faca si mai mult rau si sa agraveze mutismul selectiv, ajungandu-se pana la fazele critice ale bolii cand dezvoltare mentala este imposibila. Sunt si copii si tineri care nu au vorbit cu nimeni sau doar cu doua persoane in care aveau incredere pentru ca au fost traumatizati sau abuzati in copilarie. Dupa ce sufera o trauma, multi oameni prefera tacerea, dar numai pentru cateva saptamani nu pentru luni sau ani intregi.